Dialogul social și negocierea colectivă în sectorul spitalicesc în timpul pandemiei de COVID-19

În țările cu tradiție îndelungată de cooperare între partenerii sociali, dialogul social și negocierea colectivă au jucat un rol important în abordarea unora dintre provocările generate de pandemia de COVID-19 în sectorul spitalicesc. Negocierile dintre partenerii sociali au fost esențiale, printre altele, pentru a conveni schimbările din organizarea muncii necesare pentru a face față crizei sanitare și pentru a aloca cu succes fonduri și resurse suplimentare.

În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, dialogul social și negocierea colectivă au fost esențiale în găsirea de soluții la provocările din sectorul spitalicesc în unele țări în care, în general, acestea nu joacă un rol important. În Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia și Malta, de exemplu, dialogul social din sectorul spitalicesc s-a intensificat. În schimb, în țările cele mai afectate de măsurile de austeritate din sectorul sănătății în urma crizei financiare din 2007-2008 – și anume Grecia, Portugalia și Spania – și ale căror sisteme de sănătate nu erau complet redresate după reducerile de personal și înghețarea salariilor din acea perioadă, guvernele au pus în aplicare legislația fără implicarea partenerilor sociali, care au jucat un rol limitat în gestionarea răspunsului în general.

În timpul pandemiei, partenerii sociali din sectorul spitalicesc s-au implicat și în alte subiecte decât aspectele tradiționale legate de remunerare și de timpul de lucru. Necesitatea de a asigura forța de muncă în spitale a necesitat adesea implicarea acestora în adaptarea practicilor de organizare a muncii și realocarea personalului, precum și în alte măsuri legate de protecția sănătății și siguranței personalului.

Pandemia a exacerbat deficitul de personal existent și este probabil să ducă la o concurență internațională și mai mare pentru recrutarea de personal medico-sanitar. Partenerii sociali din acest sector sunt din ce în ce mai preocupați de impactul pe care nivelul ridicat de stres și volumul mare de muncă îl pot avea asupra păstrării personalului, deoarece acești factori sunt asociați frecvent cu intențiile lucrătorilor de a pleca din acest sector.

Constatările arată că, în cazurile în care dialogul social și negocierea colectivă au jucat un rol important în abordarea provocărilor cu care s-a confruntat sectorul spitalicesc în timpul pandemiei de COVID-19, răspunsurile au fost mai bune și mai rapide. Acest fapt evidențiază modul în care buna funcționare a dialogului social și a negocierii colective este esențială pentru un sector spitalicesc solid și poate spori gradul de pregătire al UE pentru eventuale crize sanitare viitoare.