Acest raport analizează rolul dialogului social și al negocierii colective în abordarea provocărilor create sau exacerbate de pandemia de COVID-19 în sectorul spitalicesc. Raportul analizează, de asemenea, dacă procedurile de dialog social și de negociere colectivă existente la nivel național au fost adaptate pentru a aborda aceste noi provocări. Cercetarea a cuprins o analiză a literaturii de specialitate pentru a contextualiza caracteristicile structurale ale sectorului spitalicesc și o analiză a inițiativelor de politică pentru gestionarea crizei, puse în aplicare în UE27 și în Norvegia. Constatările arată că gradul și natura implicării partenerilor sociali în răspunsurile la pandemie au variat în întreaga Europă. În unele țări, dialogul social și negocierea colectivă au jucat un rol important, iar în altele partenerii sociali au fost mai puțin implicați. Deși nu s-au identificat schimbări substanțiale în instituțiile și procedurile de dialog social, amploarea problemelor cu care se confruntă acestea s-a extins dincolo de domeniile tradiționale ale ocupării forței de muncă și condițiilor de muncă.
Key findings
În țările cu tradiție îndelungată de cooperare între partenerii sociali, dialogul social și negocierea colectivă au jucat un rol important în abordarea unora dintre provocările generate de pandemia de COVID-19 în sectorul spitalicesc. Negocierile dintre partenerii sociali au fost esențiale, printre altele, pentru a conveni schimbările din organizarea muncii necesare pentru a face față crizei sanitare și pentru a aloca cu succes fonduri și resurse suplimentare.
În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, dialogul social și negocierea colectivă au fost esențiale în găsirea de soluții la provocările din sectorul spitalicesc în unele țări în care, în general, acestea nu joacă un rol important. În Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia și Malta, de exemplu, dialogul social din sectorul spitalicesc s-a intensificat. În schimb, în țările cele mai afectate de măsurile de austeritate din sectorul sănătății în urma crizei financiare din 2007-2008 – și anume Grecia, Portugalia și Spania – și ale căror sisteme de sănătate nu erau complet redresate după reducerile de personal și înghețarea salariilor din acea perioadă, guvernele au pus în aplicare legislația fără implicarea partenerilor sociali, care au jucat un rol limitat în gestionarea răspunsului în general.
În timpul pandemiei, partenerii sociali din sectorul spitalicesc s-au implicat și în alte subiecte decât aspectele tradiționale legate de remunerare și de timpul de lucru. Necesitatea de a asigura forța de muncă în spitale a necesitat adesea implicarea acestora în adaptarea practicilor de organizare a muncii și realocarea personalului, precum și în alte măsuri legate de protecția sănătății și siguranței personalului.
Pandemia a exacerbat deficitul de personal existent și este probabil să ducă la o concurență internațională și mai mare pentru recrutarea de personal medico-sanitar. Partenerii sociali din acest sector sunt din ce în ce mai preocupați de impactul pe care nivelul ridicat de stres și volumul mare de muncă îl pot avea asupra păstrării personalului, deoarece acești factori sunt asociați frecvent cu intențiile lucrătorilor de a pleca din acest sector.
Constatările arată că, în cazurile în care dialogul social și negocierea colectivă au jucat un rol important în abordarea provocărilor cu care s-a confruntat sectorul spitalicesc în timpul pandemiei de COVID-19, răspunsurile au fost mai bune și mai rapide. Acest fapt evidențiază modul în care buna funcționare a dialogului social și a negocierii colective este esențială pentru un sector spitalicesc solid și poate spori gradul de pregătire al UE pentru eventuale crize sanitare viitoare.
The report contains the following lists of tables and figures.
List of tables
- Table 1: Distribution of social dialogue and collective bargaining practices, by type of social partner involvement and issues covered
- Table 2: Bargaining level of pay initiatives addressed in social dialogue and collective bargaining rounds
- Table 3: Summary of major developments in social dialogue and collective bargaining in the hospital sector during the COVID-19 pandemic in different industrial democracy clusters
List of figures
- Figure 1: Change in employment in the hospital sector (%), EU Member States, 2015–2020
- Figure 2: Share of hospital employment out of total employment (%), EU Member States and the United Kingdom, 2015 and 2020
- Figure 3: Breakdown of hospital doctors by gender (%), EU Member States and Norway, 2019
- Figure 4: Breakdown of hospital doctors by age (%), EU Member States and Norway, 2019
- Figure 5: Ratio of nurses and midwives to doctors in hospitals (full-time equivalents), EU Member States, Norway and the United Kingdom, 2019 or most recent data available
- Figure 6: Share of temporary employment in hospital sector and total employment (%), EU Member States, 2020
- Figure 7: Share of part-time employment in hospital sector and total employment (%), EU Member States, 2020
- Figure 8: Share of foreign-trained doctors in country (%), EU Member States, Norway and the United Kingdom, 2019
- Figure 9: Share of foreign-trained nurses in country (%), EU Member States, Norway and the United Kingdom, 2019
- Figure 10: Distribution of hospital beds (%), by type of ownership, EU Member States, 2019
- Figure 11: Remuneration of nurses and doctors (salary ratio to national average wage), EU Member States, Norway and the United Kingdom, 2019
- Figure 12: Wages of hospital nurses and specialists in selected central and eastern European countries, 2010–2019
- Figure 13: Wages of hospital nurses and specialists in Greece, Ireland, Italy, Portugal and Spain, 2010–2019
- Number of pages
-
52
- Reference nº
-
EF21030
- ISBN
-
978-92-897-2296-4
- Catalogue nº
-
TJ-05-22-381-EN-N
- DOI
-
10.2806/660968
- Permalink