Protecția socială 2.0: Indemnizația de șomaj și venitul minim garantat

Protecția socială cuprinde o serie de drepturi bănești și în natură. Prezentul raport are ca temă prestațiile de șomaj și de venit minim pentru persoanele în vârstă de muncă. Acestea sunt indemnizațiile de șomaj de nivel inferior din cele 12 de state membre unde există, pentru oamenii ale căror prestații de nivel superior au încetat sau care nu au acces la ele. Aceste prestații protejează împotriva scăderii veniturilor din cauza șomajului și împiedică scăderea veniturilor sub un anumit nivel. Raportul prezintă lacunele de acoperire, neutilizarea și inadecvarea și modul în care aceste beneficii sunt condiționate de drepturi și de accesul la servicii. Sunt puse în discuție procedurile digitale de depunere a cererilor, respingerea cererilor, stimulentele sau contrastimulentele financiare pentru ca beneficiarii să se încadreze în câmpul muncii sau în formare, precum și caracteristicile beneficiarilor.
 

Contextul politicilor

Tratatul privind Uniunea Europeană confirmă atașamentul statelor membre față de drepturile sociale fundamentale definite în Carta socială europeană, inclusiv îmbunătățirea securității sociale și protecția împotriva sărăciei și excluziunii sociale. Obiectivele Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale din 2021, care urmează să fie atinse până în 2030, sunt „[t]numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială să fie redus cu cel puțin 15 milioane până în 2030” și „cel puțin 78 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă”. Recomandarea Consiliului din 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă recomandă ca statele membre să asigure accesul la protecție socială adecvată pentru toți lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente. Recomandarea din 2023 privind un venit minim adecvat care să asigure incluziunea activă invită statele membre să modernizeze sistemele de venit minim. Grupul la nivel înalt din 2021 privind viitorul protecției sociale și al statului social în UE subliniază legătura dintre beneficiile monetare și accesul la servicii, pledând pentru o abordare bazată pe investiții sociale.
 

Principalele constatări

• Prestațiile sociale reduc la jumătate proporția oamenilor cu vârste între 16 și 64 de ani expuși riscului de sărăcie în UE, de la 31 % (după impozite și înainte de transferuri) la 15,5 % (după impozite și transferuri).
   
• În total, aproximativ două treimi din șomeri sunt lăsați fără prestații sau asistență, de la mai puțin de jumătate în 4 state membre până la cel puțin trei sferturi în 16 state membre. Persoanele cu istoric de angajare scurt sau inexistent (în special tinerii), lucrătorii independenți, cei care au un regim de lucru non-standard sau șomerii de lungă durată adesea nu au dreptul la indemnizații de șomaj de nivel superior sau la niciuna.
   
• Pentru indemnizațiile de șomaj de nivel superior, perioadele de contribuție obligatorie variază de la șase luni sau mai puțin în șase state membre la doi ani în trei state membre. Durata minimă a indemnizației după doi ani de contribuție variază de la cinci luni sau mai puțin (în 8 state membre) la cel puțin nouă luni (în 10 state membre).
   
• Categoriile neacoperite de venitul minim garantat sunt gospodăriile cu venituri mici sau cu bunuri (locuințe a căror valoare a crescut) care depășesc pragul de eligibilitate, categorii de resortisanți străini (resortisanți din țări terțe cu permise de ședere temporară, cetățeni ai UE solicitanți de locuri de muncă) și oamenii fără adăpost.
   
• Nu s-a identificat niciun stat membru în care să primească venitul minim garantat mai mult de 80 % din cei care au dreptul să primească. Neutilizarea prestațiilor pare mai puțin gravă în cazul schemelor de șomaj de nivel superior.
   
• Demersurile proactive ale autorităților în urmărirea plăților excedentare contrastează cu eforturile lor de a identifica nebeneficiarii care ar avea dreptul la prestații dacă ar depune cerere.
   
• Ponderea veniturilor anterioare plătite ca indemnizație de șomaj variază între 50 % și 90 %. În 15 state membre, cuantumul scade în timp. Mai multe țări au accelerat aceste scăderi începând din 2023. Sumele plătite sunt plafonate la 60 % din salariul mediu la nivel național în aproape jumătate din statele membre. Indexarea automată se aplică în 15 state membre pentru venitul minim și în 8 state membre pentru indemnizația de șomaj.
   
• În aproape toate sistemele identificate, cel puțin 10 % din cererile de venit minim garantat și de indemnizație de șomaj erau respinse, de obicei din cauză că solicitantul nu îndeplinea condițiile privind bunurile sau veniturile sau pentru că nu avea documentele adecvate.
   
• Venitul minim și, mai adesea, indemnizațiile de șomaj pot fi solicitate online, cu excepția a trei state membre. Deși opțiunile de depunere a cererilor în persoană rămân de obicei disponibile, s-au identificat exemple în care unele etape sunt exclusiv digitale.
   
• Cererile electronice pun probleme, în special pentru categoriile de oameni în vârstă, cu handicap, cu nivel scăzut de studii sau cu venituri mici, fără adăpost sau care locuiesc în zone rurale cu dificultăți de acces la internet.
   
• În general, 1-6 % din beneficiarii prestațiilor sunt sancționați anual pentru nerespectarea condițiilor de activitate, de exemplu participarea la formare.
   
• Cei care locuiesc în gospodării monoparentale, femeile și cetățenii străini sunt suprareprezentați în rândul beneficiarilor de venit minim garantat. Beneficiarii indemnizațiilor de șomaj sunt mai des cetățeni naționali bărbați, dar, în ultimul deceniu, femeile au devenit majoritare în mai multe state membre. În unele țări a crescut durata de primire a indemnizațiilor, odată cu scăderea numărului de beneficiari.
   

Indicatori pentru elaborarea politicilor

• Pentru a asigura un nivel de trai de bază și a îmbunătăți incluziunea socială și perspectivele de ocupare, protecția socială ar trebui să depășească simpla facilitare a supraviețuirii. Pentru a realiza acest lucru și a răspunde diferitelor nevoi, accesul la servicii de facilitare este esențial.
   
• Eroziunea adecvării veniturilor poate fi prevenită prin indexare automată, în special în cazul sistemelor de venit minim, de care oamenii depind în general mai mult timp.  Acest lucru este important pentru egalitatea de gen, deoarece femeile sunt suprareprezentate în rândul beneficiarilor. Indexarea ar trebui să răspundă la schimbările bruște ale inflației și să ia în considerare că inflația cu care se confruntă gospodăriile cu venituri mici poate depăși indicii generali ai prețurilor de consum.
   
• Sistemele complexe de prestații necesită investiții considerabile în informare și măresc numărul de refuzuri și gradul de neutilizare. Acest aspect poate fi rezolvat analizând motivele de respingere și extinderea acoperirii prin facilitarea înțelegerii și automatizării criteriilor de acordare a dreptului.
   
• Aplicațiile digitale pot îmbunătăți accesul la beneficii, dar pot crea inegalități și pot reduce posibilitățile față în față pentru a identifica nevoile de ajutor. Pentru a contracara acest lucru, ar trebui explorate modalități inovatoare de implicare digitală a solicitanților, iar resursele eliberate prin digitalizare pot fi utilizate pentru a îmbunătăți accesul categoriilor excluse din punct de vedere digital.
   
• Încurajarea la „consumarea” dreptului la indemnizația de șomaj înainte de încadrarea în muncă ar trebui redusă printr-o mai mare flexibilitate, de exemplu prin păstrarea indemnizațiilor neutilizate pentru perioade ulterioare de șomaj.