Salariile minime în 2024: revizuire anuală

Salariile minime protejează lucrătorii împotriva unor salarii nejustificat de mici și asigură condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi. Deși în forme diferite, toate statele membre ale UE și Norvegia au stabilit salarii minime. Dintre cele 27 de state membre, 22 au un salariu minim garantat, cu o rată (sau uneori mai multe) care stabilește un salariu minim de bază. În plus, contractele colective de muncă sunt utilizate pentru a reglementa mai mult salarizarea și, de obicei, stabilesc rate mai mari decât salariul minim garantat. În celelalte cinci state membre și în Norvegia, salariile minime sunt stabilite în contractele colective de muncă la nivel de sector, care au o acoperire ridicată a lucrătorilor din aceste țări. Versiunea din 2024 a acestei revizuiri anuale oferă o actualizare a evoluțiilor salariului minim, detaliază modul în care au fost stabilite nivelurile și criteriile care au fost utilizate în ajustarea lor și cartografiază influența politicii la nivelul UE asupra stabilirii salariului minim.

Contextul politicii

Guvernele naționale și – în funcție de tradițiile și practicile naționale – partenerii sociali continuă să fie principalii responsabili cu reglementarea salariilor și a remunerațiilor. Directiva UE privind salariile minime, adoptată în octombrie 2022, vizează îmbunătățirea nivelului de trai în vederea obținerii unei convergențe ascendente și a reducerii sărăciei persoanelor încadrate în muncă, a inegalităților salariale și a diferenței de remunerare între femei și bărbați. Scopul său este de a institui un cadru pentru stabilirea unor niveluri adecvate ale salariilor minime și pentru asigurarea accesului lucrătorilor la protecția salariului minim, în cadrul căruia actorii naționali își păstrează prerogativa în alegerea modalităților de stabilire și de punere în aplicare a salariilor, precum și în stabilirea nivelurilor salariilor minime. Statele membre trebuie să transpună directiva în dreptul intern până în noiembrie 2024 și, la momentul redactării, modificările legislative necesare și alte acțiuni au fost evaluate și pregătite în multe țări.

Principalele constatări

• Nivelurile salariului minim garantat în 2024 au fost majorate substanțial și – în funcție de valoarea utilizată la calcularea inflației – acest lucru a dus la majorarea salariilor minime în termeni reali în majoritatea țărilor. Scăderea puterii de cumpărare care i-a afectat în perioada 2021-2023 pe lucrătorii cu salariul minim în multe țări a fost astfel inversată, datorită majorării din perioada 2020-2024 a salariilor minime, în termeni reali, în aproape toate țările.
   
• În țările în care nu s-au stabilit salarii minime garantate au existat mai puține cazuri de majorări reale în ultimele runde de negociere (într-un eșantion de locuri de muncă slab plătite), iar scăderea puterii de cumpărare în urma pandemiei de COVID-19 nu a fost recuperată în toate țările.
   
• În 2022, în medie, 23 % din salariații plătiți cu salariul minim au raportat că se confruntă cu dificultăți în a face față cheltuielilor în statele membre ale UE, ceea ce reprezintă cu 10 puncte procentuale mai mult decât în cazul altor lucrători. De asemenea, 10 % din lucrătorii cu salariul minim din UE au raportat că întâmpină dificultăți legate de încălzirea adecvată și de menținerea căldurii în locuințe (comparativ cu 6 % din lucrătorii cu salarii mai mari). Diferențele dintre țări sunt frapante: lucrătorii cu salarii minime din Grecia se situează în fruntea listei în ceea ce privește dificultățile în a face față cheltuielilor, 80 % aflându-se în această situație.
   
• Salariații plătiți cu salariul minim sunt repartizați relativ egal pe întregul interval de distribuție a venitului disponibil al gospodăriei: aproximativ două treimi din lucrătorii plătiți cu salariul minim trăiesc în gospodării care se situează între partea mediană și partea inferioară a intervalului de distribuție a veniturilor, dar sunt subreprezentați în rândul celor mai sărace gospodării din decilul inferior al veniturilor.
   
• O încercare de a reflecta gradul de adecvare al salariilor minime este posibilă prin analizarea presiunii financiare resimțite de salariații plătiți cu salariul minim care locuiau în gospodării formate dintr-o singură persoană în 2022. În aproape toate țările, salariații plătiți cu salariul minim sunt mai susceptibili să se confrunte cu dificultăți în a face față cheltuielilor decât salariații plătiți cu salarii mai mari: 28 % se confruntă cu astfel de dificultăți, în comparație cu 14 %, în medie, în toate țările. Amploarea acestor dificultăți variază foarte mult de la o țară la alta și pare să fie legată destul de mult de nivelurile generale de dezvoltare economică (măsurate prin nivelul mediu al veniturilor).
   
• Continuă practica de corelare a salariului minim cu un procent din salariul mediu sau median, astfel cum se sugerează în directivă, un număr din ce în ce mai mare de țări adoptând această practică.
   
• Utilizarea acestor valori de referință a jucat, cu siguranță, un rol în majorările substanțiale înregistrate în 2024. Însă, deși astfel de procese de îmbunătățire structurală sunt în prezent în curs de aplicare în mai multe țări, în 2023 s-a acordat mai puțină atenție altor criterii la stabilirea nivelurilor din 2024. În special, nu s-au adresat prea multe întrebări referitoare la măsura în care nivelurile sunt adecvate, în termeni absoluți, pentru a asigura un nivel de trai decent.
   
• Ratele inflației au fost criteriul cel mai frecvent luat în considerare pentru stabilirea nivelurilor salariului minim garantat în 2024, fiind utilizate în 14 țări; în 10 țări au fost urmate de o gamă largă de criterii specifice fiecărei țări, iar 8 state membre cu salarii minime garantate au introdus o formă de valori țintă pentru stabilirea nivelurilor salariilor. Printre alte tipuri de criterii legate de nivelul salariilor sau de dezvoltare mai rar utilizate se numără: evoluția produsului intern brut și a șomajului (6 țări în fiecare caz), nivelurile și/sau evoluțiile productivității muncii (5 țări) și ocuparea forței de muncă (4 țări).

Indicatori pentru elaborarea politicilor

• Deși tot mai multe state membre se angajează să majoreze salariile minime în raport cu salariile medii sau mediane, sporind astfel dimensiunea „echității”, este important să se reflecteze și să se analizeze în continuare dacă aceste măsuri asigură un „nivel de trai decent” ca o dimensiune suplimentară în evaluarea caracterului adecvat.
   
• Aspectele tehnice ale majorării salariului minim până la un anumit procent din salariul mediu sau median sunt relativ simple, făcând din această majorare un prim pas pragmatic pentru creșterea salariului minim și îmbunătățirea echității. Analiza și asigurarea caracterului adecvat al acestora – luând în considerare, de asemenea, costul absolut al vieții într-un stat membru, bazat, de exemplu, pe un coș de consum tipic al salariaților cu salarii mici, precum și evoluția pe termen lung a productivității muncii – sunt două aspecte mai complexe. Organismele naționale de stabilire a salariilor, inclusiv guvernele, partenerii sociali și comitetele de experți, sunt libere să discute cu privire la cea mai adecvată abordare în contextele lor naționale în ceea ce privește aspectele care constituie caracterul adecvat și dacă acest caracter mai trebuie asigurat.